O mîină de-a ta mă atinge
respir, mă cutremur și plîng
asupra-mi lumină răsfrînge
din noapte al tău legămînt

sunt sclavă din nou a plăcerii
o roabă-nrobită de vremi și suspine
te simt într-un fel al simțirii
îmi pierd răsuflarea în tine
și vine momentul
cînd vreau să-nțeleg daca-i bine
ce fac, ce vreau și ce tind
dar iarăși mă simt copleșită
de-a ta sărutare cu jind
mă las în căldura îmbrățisării,
cu degete-n părul tău jucînd
plutesc pîn mă izbesc de a ta stîncă
extaz și durere-necînd
iar cînd îmi revine suflarea
te strîng mai puternic la piept
de parcă mi-e teamă să-mi pierd alinarea
și sufletul și glasul inert
iar liniștea cuprinde clipa
rămînem tăcuți în abis
copleșiți suntem doar de frica
să nu ne trezim într-un vis!

cocorii - frumoase si enigmatice pasari

Cocorii


A cîta iarnă fără tine,
Am petrecut clipe și suspine,
O vrajă, un blestem la doi,
Caracteristic pentru noi.
Să fim mereu îndepărtați
Prin lume aidoma, aruncați
Unor cocori buimatici și nebuni
Ce nu-și găsesc o cale sau un drum

Că doar nu e Pămintul împărțit
Ci e rotund și liber de-ocolit.
Doar dorul îmi rămîne-n suflet
Să-mi țină de urît
Nu vreau, nu pot, nu simt
Să mai continui să iubesc, să cînt
Un Anotimp de primăvară
Cînd se întorc și cele călătoare
Acum voi îmbraca o mantie a tăcerii
Ca sămi petrec și eu cocorii
Rînd pe rînd
Căci cel ce-a fost așteptat și dorit
În astă Primăvară n-a venit!